Podbalul. O plantă minune pentru tuse, dar care poate afecta ficatul!

  • Podbalul (Tussilago farfara), este o plantă membră a familiei Daisy (Asteraceae). Podbalul este o plantă perenă care crește la o înălțime de 4-10 cm (10-25 cm). Stemul este acoperit cu fibre albe, pline. Frunzele sale sunt în formă de copite, iar florile sunt galbene. Frunzele, florile și ocazional rădăcina sunt folosite din punct de vedere medical.
    Podbalul este o plantă dură și invazivă care trăiește în sol marginal, pustie, pe marginea drumului și langă dune de nisip. În unele zone, podbalul este considerată o buruiană nedorită. Deși este nativ în Europa, podbalul devine sălbatic în America de Nord și în zonele temperate ale Chinei
    La ce se folosește?
    Podbalul a fost folosit ca remediu pentru tuse atât în ​​herbalismul occidental, cât și în medicina tradițională chineză timp de cel puțin 2500 de ani. Podbalul a fost o plantă cunoscută și bine respectată în Franța secolului al XVIII-lea, în care magazinele de produse medicamentoase au publicat prezența lor prin pictarea unei imagini a plantei pe logo-ul lor. Chinezii preferă să folosească din plantă mugurii de flori și florile, în timp ce herbaliștii occidentali preferă cel mai adesea să folosească frunzele.
    Podbalul este recomandat pentru a trata:
  • astmul;
  • bronşita;
  • tuse uscată, înecăcioasă;
  • laringita și răgușeala;
  • simptome de cancer pulmonar;
  • gura și iritațiile gâtului;
  • durerile de gât;
  • respirație grea, șuierătoare.

Un decot (fierberea plantei până la un bulion concentrat sau un ceai care trebuie luat intern) de rădăcinoase este uneori folosit pentru a induce transpirația. În exterior, o picătură extrasă din flori este aplicată uneori pe piele pentru a trata eczeme, înțepături, mușcături și inflamații ale pielii. Uneori, frunzele podbal erau fumate pentru a ușura tusea.
Investigațiile științifice moderne arată că podbalul conține o substanță numită mucilagie (aproximativ 8%) care acoperă și calmează gâtul iritat. Prezența acestei substanțe pare să producă o evaziune atât de eficientă în tratarea tusei și a problemelor respiratorii. Ceaiul de potbal pare, de asemenea, să ajute la curățarea căilor respiratorii ale mucusului în unele studii pe animale. Totuși, fumat, va face probabil mai mult pentru a irita gâtul decât pentru a-l calma.
Inhalarea aburului dintr-o oală de frunze de podbal este probabil să producă un efect redus deoarece foarte puțin din materia medicinală va ajunge în gât. Agențiea Federală de Sănătate din Germania, care a fost înființată în 1978 pentru a revizui și a evalua independent literatura științifică și studii de caz referitoare la medicamentele din plante, a aprobat utilizarea de frunze proaspete sau uscate în produse pentru tratarea tusei uscate, sau inflamații ale gurii.
Frunzele, și într-o mai mare măsură mugurii și florile, conțin compuși numiți alcaloizi de pirolizidină. Acești compuși sunt cunoscuți pentru a deteriora ficatul. Acestea pot provoca cancer la ficat cu expunere prelungită și pot, de asemenea, determina o strangulare periculoasă a vaselor de sânge din ficat. Într-un studiu de laborator, șobolanii hrăniți cu o dietă de flori de podbal au dezvoltat o rată ridicată de tumori hepatice canceroase.
Din acest motiv, comercializarea podbalului (varietatea naturală) a fost interzisă în Germania. În Germania și Austria aceasta a fost înlocuită cu o varietate clonală care nu conține concentrații detectabile de alcaloizi pirolizidinici.
În Statele Unite, Administrația pentru Alimentație și Medicamente (FDA) a desemnat „podbalul” o plantă de „siguranță nedefinită”. Podbalul, asa cum spuneam mai sus, se încadrează, de asemenea, în anumite restricții legale în Austria iar autoritățile germane recomandă ca preparatele care conțin frunze de podbal să nu fie luate pentru mai mult de patru până la șase săptămâni în fiecare an. Există, totuși, un acord destul de unanim că nivelul alcaloizilor de pirolizidină în florile de podbal este mult mai mare decât nivelul găsit în frunze și că preparatele medicamentoase care utilizează mugurii de flori sau extrase din flori trebuie evitate.
Frunzele de podbal sunt recoltate la începutul verii și pot fi folosite proaspete sau uscate. În China, capetele de flori sunt săpate în timpul iernii, înainte ca acestea să iasă din pământ. Când se utilizează rădăcina, se recoltează în toamnă.
Podbalul este cel mai frecvent pregătit ca un ceai. Acesta poate fi, de asemenea, transformat într-un sirop de tuse atunci când este combinat cu lemn dulce, cimbru sau cireș negru. Sunt disponibile și în preparate comerciale.
Măsuri de precauție!
Este recomandat a se evita utilizarea produselor cu extras de podbal, sau a ceaiului de podbal de către persoanele care se cunosc cu efcțiuni hepatice. Femeile însărcinate și care alăptează și copiii sub vârsta de șase ani nu trebuie să consume podbal in nicio formă.
Oamenii care aleg să folosească podbalul nu trebuie să înghită zilnic mai mult de 1 gram de alcaloizi de pirolizidină. Totuși, măsurarea exactă a alcaloizilor de pirolizidină este dificilă și această informație nu este ușor accesibilă pentru mulți consumatori.
Efecte secundare:
Podbalul se crede că crește incidența leziunilor hepatice și tumorilor hepatice canceroase atât la animalele de laborator, cât și la oameni.
Interacţiuni:
Nu există studii privind interacțiunile dintre podbal și medicamente tradiționale sau alte remedii pe bază de plante.

sursa: encyclopedia.com

Share This:

Publicat de

Vascuta Cristina

Consultant naturopat la Magazin Naturist Inima Verde

Lasă un răspuns